Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, trei milioane de copii mor din cauza bolilor infecțioase.
Conform statisticilor UNICEF, România este țara cu cea mai ridicată rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană: 11 decese la 1.000 de nou-născuţi. Această rată ar putea continua să crească în cazul în care virusul poliomielitei care provine din alte țări nu poate fi eradicat.
Păreri pro si contra vaccinării
Medicii sunt de părerea că a lăsa copilul nevaccinat înseamnă a-l expune la riscul de îmbolnăvire, iar decizia de a nu-l vaccina se compară cu o ruletă rusească. Potrivit OMS, vaccinarea vine să țină sub control transmiterea unor boli infecțioase grave. În condițiile în care tot mai mulți copii rămân nevaccinați, apare riscul de apariție a epidemiilor.
Chiar și așa, multe vaccinuri nu oferă organismului protecţie 100% împotriva infecțiilor, adică ele nu reduc riscul de îmbolnăvire la zero.
În același timp, de-a lungul vremii s-au înregistrat reacții adverse negative în urma vaccinărilor (în special al vaccinului contra DTP) precum boli neurologice, autism, boli autoimune, diabet și altele, din cauza conservanților ce se conțin în vaccinuri și a concentrației de mercur.
De ce sunt folosite atât de multe vaccinuri?
Există păreri că producerea vaccinurilor se rezumă la experimente de laborator, însă laboratorul nu este totul. Adevărul e că cercetările medicale sunt susținute financiar de companiile producătoare de medicamente care, la rândul lor, au ca scop să gândească vaccinuri, de exemplu, pentru a-și promova distribuitorii la nivel mondial.
Cât de mult rău pot face vaccinurile?
Există părinți care afirmă că nu și-au vaccinat copiii, iar aceștia nu s-au îmbolnăvit atât de des precum copiii vaccinați. Cum e posibil? Pe de altă parte, unii părinți afirmă că după administrarea vaccinului trivalent pentru rujeola, rubeola și oreion, copiii au dezvoltat o formă de autism.
Medicii afirmă că majoritatea vaccinurilor sunt bine tolerate de copii și să fiecare organism reacționează în funcție de bagajul său genetic și de imunitate. Pot apărea reacții adverse, ocazional, cum ar fi febra, reacții locale inflamatorii, însă ele dispar în scurt timp.
Deși prin intermediul vaccinurilor au fost salvate milioane de vieți, nimeni nu poate garanta că acestea te pot feri de moarte. Până la urmă, modul în care funcționează exact sistemul imunitar este un mister, iar vaccinarea nu presupune neapărat şi viaţă lungă şi sănătoasă.
De-a lungul vieții, corpul uman poate contacta viruși împotriva cărora vaccinurile nu au nici un efect. Un lucru eficient care poate forma imunitatea copilului și îl poate proteja de boli, este alăptarea îndelungată la sân și un regim sănătos de viață.
În ce constă obligativitatea vaccinării?
În prezent, în România, prin art. 39 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, este reglementată obligativitatea vaccinării împotriva bolilor transmisibile. Cu alte cuvinte, fiecare cetățean este obligat de a se supune măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile.
Totodată, este de menționat faptul că acest caracter de obligativitate nu se aplică și în cazul protecției propriei sănătăți, pentru afecțiuni netransmisibile, care nu pun în pericol sănătatea altor persoane, lucru reglementat prin art. 660 al. 1 din Legea 95/2006.
Pentru moment, la nivel național a fost elaborat un proiect de lege care instituie obligația vaccinării copiilor cu vaccinurile prevăzute în Calendarul Național de Vaccinare. Deși denotă interesul statului de a preveni transmiterea bolilor, acest proiect a fost contestat și nu arată caracterul obligatoriu al acestor reglementări.
