În momentul în care se constată că, din anumite motive, mama nu poate naște pe cale naturală, se recurge la operația de cezariana – o intervenție chirurgicală prin incizie pe uterul mamei pentru scoaterea copilului. Motivele acestui tip de naștere pot fi diferite: femeia gravidă are miopie, probleme cardio-vasculare, probleme cu coloana vertebrală, o operație de cezariană anterioară, copilul urmează să se nască prematur sau există anumite suferințe în perioada de travaliu.

Medicul mai poate impune operația prin cezariană și în cazul în care bebelușul s-a întors cu picioarele în jos în timpul travaliului, în cazul în care sarcina are gemeni sau mai mulți feți, sau în cazul în care există niște anomalii congenitale ale fătului.

Cum începe operația de cezariană?

După pregătirea pe care o face medicul și după anestezia pentru care optează mama (generală sau epidurală), se face o incizie pe abdomenul inferior și pe uter.

Prima tăietură se face în dreptul segmentului uterin inferior și este pe orizontală de aproximativ 12-18 cm. Ulterior, medicul trage ușor mușchii abdominali de fiecare parte a corpului femeii. Această acţiune expune vezica, care este poziţionată inferior, în faţa uterului. Vezica urinară este îndepărtată cu un instrument numit retractor, iar apoi segmentul inferior al uterului poate fi vizualizat în întregime de medicul care operează gravida.

Scoaterea bebelușului

Medicul îşi foloseşte fie mâinile sau forcepsul pentru a scoate prin incizie capul copilului (sau fundul, după caz). Acest lucru poate necesita o mică presiune şi mişcare din partea medicului, lucru pe care, foarte probabil, femeia îl simte dacă este sub anestezie totală. Odată ce capul a ieşit afară, chirurgul sau asistenta aspiră orice fluid din nasul şi gura copilului, mai ales dacă există meconiu în lichidul amniotic. Ulterior, restul corpului este tras în sus, în afara uterului, definitivând procesul de naştere. Ulterior, medicul taie și clampează cordonul ombilical și predă bebelușul neonatologului.

Operația durează cel mult o oră. Imediat după intervenție, mămica este atent monitorizată în salonul de reanimare pentru câteva ore. Perioada de recuperare prin analgezice depinde de la femeie la femeie.

Riscurile operației de cezariană

În general, cezariana este considerată o operație sigură, cu riscuri puține. Printre consecințele rare care pot să apară sunt incluse cefaleea, voma, infecția inciziei și, în cazuri foarte rare – imaturitatea pulmonară a bebelușului.

După nașterea prin cezariană, mămica se poate recupera complet după o perioadă de patru, șase săptămâni.