Răzbunarea e dulce, spun unii.
Cât este de adevărat și ce spun psihologii despre acest lucru?
Atunci când te răzbuni ai senzația că ești mai încrezător, dar nu uita un lucru: omul nu este o ființă perfectă. Omul comite păcate și are viciile sale, printre care: lăcomia, invidia, curvia, mânia și mândria.
Se spune că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră.
Omul are memorie, iar memoria este punctul slab al fiecăruia din noi. Din cauza amintirilor negative, în om se trezește setea de răzbunare care cumulează acțiunile dăunătoare făcute din dorința de a pedepsi pentru nedreptatea reală sau cea imaginară provocată anterior.
Răzbunarea este un fel de mâncare care se servește la rece și reprezintă, nici mai mult nici mai puțin, decât satisfacerea propriului ego. Dar cât poate fi controlată răzbunarea pentru a nu ajunge să-ți faci dreptate în detrimentul sănătății?
De cele mai multe ori, oamenii aleg răzbunarea pentru a-și ascunde slăbiciunea, pentru că asta le dă iluzia că ei dețin o putere și o încredere în sine.
Totuși oamenii trebuie să simtă diferența dintre a se simți răniți și dorința de a se răzbuna. Pentru că furia de care pot fi orbiți pe moment îi poate face să plătească scump mai târziu. Oricât de puternic ar fi impulsul de moment, există variante de a face față situațiilor altfel decât prin răzbunare, nu crezi?
Oricât de firească este intenția răzbunării, asta nu ar trebui să fie prima opțiune, din cauză că se produce un cerc vicios: pe moment, furia este confortabilă, îți dă putere, încredere în sine și chiar fericire, dar pe parcurs acționează ca o otravă care te devorează pe dinăuntru, afectând și viețile celor care te înconjoară.
Răzbunându-te pe un om, îi lași fără oxigen pe cei din jurul tău. Le schimbi viețile. Îți satisfaci orgoliul. Îi distrugi pe cei care țin la tine.
Răzbunarea nu-ți aduce eliberarea de emoțiile negative, ci mai mult – te încarcă până la dezechilibru. Răzbunându-te pe un om, te înveninezi și mai mult și te împotmolești în mlaștina gândurilor rele.
Psihologii spun că răzbunarea crește foarte mult nivelul de furie.
Atunci când te răzbuni, tinzi să apreciezi asta, să te mândrești cu rezultatul faptelor tale și să le acorzi dimensiuni impresionante. Însă, aceste lucruri te vor face să te simți din ce în ce mai rău mai târziu.
Până la urmă, nu vei reuși să-ți atingi scopul, iar sămânța mică de la care ai pornit (sau persoana care ți-a dat sfaturi proaste) îți va face mai mult rău decât ți-ai imaginat vreodată.
Ce poți face ca să scapi de păcatul răzbunării?
Gândul răzbunării este în natura umană și este, de obicei, un răspuns la trădarea încrederii.
Amintește-ți că oricât de dulce este sentimentul inițial, calea răzbunării nu repară încrederea pierdută, ci creează mai multe probleme și suferință.
Încearcă să te calmezi și să gândești rațional înainte de a lua orice fel de decizie. Dacă reacționezi la impuls sau asculți de sfaturile altor persoane, ai mari șanse să regreți mai târziu.
Înțelege că, de multe ori, în realitate este vorba de o neînțelegere și problema poate fi rezolvată.
Învață din greșeli și acceptă că în viață treci prin bune și prin rele și că tu trebuie să-ți păstrezi coloana vertebrală, în ciuda emoțiilor negative.
Realizarea în practică a răzbunării are, de fapt, un gust amar, care te poate costa fericirea și, uneori, viața ta sau a celor dragi ție. Ce lansezi în univers, ți se întoarce înapoi, în regres.
