Un bărbat francez care, în ciuda faptului că nu are 90% din creier și duce în prezent o viață relativ normală, îi forțează pe oamenii de știință sa revadă teoriile despre esența biologică a conștiinței.

După ani buni de cercetări, experții încă nu pot explica fenomenul conștiinței umane. Știm, doar că aceasta se formează în creier și este pusă în funcțiune de neuroni.

Dar cum se poate menține conștiința dacă majoritatea neuronilor lipsesc?

Un caz clinic descris pentru prima data în revista științifică Lancet este pus la dezbatere de aproape un deceniu.

În momentul internării în spital, pacientul avea 44 de ani, iar până atunci el nu a mai făcut o tomografie decât în copilărie și nu știa că el, practic, nu avea o mare parte din creier. Articolul științific nu dezvăluie identitatea pacientului pentru a păstra confidențialitatea, însă oamenii de știință explică faptul ca acesta a dus un mod absolut normal de viață fără să-și dea seama că ceva e în neregulă cu capul lui.

Totul a început de la o vizită a pacientului la medic unde s-a plâns de dureri în piciorul stâng, iar medicul l-a trimis la un RMN. Rezultatele i-au lăsat în stupoare pe medicii din clinica. Aceștia au constatat că craniul omului este umplut aproape în totalitate cu lichid, nu are creier ci doar un strat subțire de medulă.

Făcând anumite cercetări despre istoricul sănătății pacientului, medicii au constatat că acesta făcuse o hidrocefalee în copilărie (edem cerebral) și i s-a instalat un șunt (un mecanism care permite mișcare lichidelor dintr-o parte a corpului în alta). Însă, la 14 ani șuntul a fost scos, lucru care a dus la acumularea unui lichid în craniu ce i-a distrus lent creierul bărbatului.

În pofida acestei probleme, bărbatul nu a fost diagnosticat cu vre-o formă de retard mintal. Dimpotrivă, acesta a reușit să se angajeze ca funcționar public, să aibă un IQ peste medie, să se căsătorească și să aibă 2 copii.

Când istoria ineditului pacient a fost publicată în presa științifică, aceasta a atras imediat atenția neurologilor din întreaga lume. Este uluitor faptul că omul a putut trăi cu o astfel de anamneză, ba, chiar mai mult: a fost absolut conștient, a lucrat și a dus un mod normal de viață.

În același timp, acest caz a permis testarea unor teorii despre conștiința umană. În trecut, oamenii de știință considerau că anumite zone ale creierului răspund de conștiința umană, cum ar fi zona claustrum – o placă neregulată cu grosimea de aproximativ 2 mm, alcătuită din materie cenușie și situată sub cortexul cerebral în adâncurile materiei albe.

Un alt grup de cercetători de la Universitatea Princeston a prezentat o altă teorie: conștiința este asociată cu cortexul vizual și nu cu o altă parte a creierului.

Oricum, cazul pacientului francez pune sub semnul întrebării ambele teorii.

Axel Cleeremans, psiholog în domeniul cogniției de la Universitatea Libera din Bruxel spune:
„Orice teorie a conștiinței ar trebui să poată explica de ce o persoană care nu are 90% din neuroni înca denotă un comportament normal și un mod obișnuit de viață.”

„Conștiința ține de o teorie non-conceptuală a creierului. Aceasta poate fi obținută prin experiență, învățare, interacțiune cu lumea înconjurătoare etc.”, spune – Cleeremans. „Prezenta conștiinței demonstrează că omul nu doar posedă niște informații, ci mai este și conștient de faptul că le posedă.”

S-a constatat că nu există regiuni specifice în creier care să răspundă de conștiința omului.

In 2011, teoria publicată de Alex Cleeremans, care a fost numită „Clauza de plasticitate radicală a creierului” și care este în concordanță cu cele mai recente cercetări științifice, demonstrează că plasticitatea neobișnuită a creierului adult este capabilă să îl recupereze de leziuni, să îl „reprogrameze” în anumite zone pentru sarcini noi, să restabilească conștiința si capacitatea de muncă completă.

Teoria lui Cleeremans poate fi suprapusă și la cazul bărbatului francez care trăiește conștient fără să aibă 90% din neuroni. Potrivit omului de știință, chiar și acea bucățică mică a creierului este capabilă să pună în funcțiune anumiți neuroni care să răspundă de activitatea omului, astfel ca acesta să fie absolut conștient de propriile acțiuni.