La multitudinea de articole pe care le dedicăm compartimentului „relații & cuplu” de pe blogul Lifeinfo, am decis să abordăm și un subiect (tabu, de altfel, pentru multă lume) care include detalii despre lipsa dorinței sexuale la femei, și anume – frigiditatea.

Multe femei tinere şi frumoase, fie căsătorite sau nu, dar care au deja o viaţă sexuală, ajung să se întrebe de ce le pare altor femei sexul atât de interesant? Adică ce fel de plăcere poţi să primeşti de la un raport sexual, când această plăcere de fapt nici nu poate exista? Multe din ele la un moment dat ajung să se întrebe: femeile cărora le place sexul sunt sănătoase sau doar simulează aceste plăceri? Oare nu este sexul doar o obligație conjugală?

De cele mai multe ori, fetele şi-au cunoscut sexual soţii încă în perioada logodnei, iar o dată ajunse la pasul măritişului, au mintea încărcată şi confuză, deoarece ceea ce au trăit până la căsătorie nu le poate construi o imagine exactă despre viața lor conjugala de mai departe. Supraeul exercită o presiune destul de mare chiar şi asupra fetelor celor mai emancipate. Iar o dată ce va trece timpul, va scădea intensitatea pasiunii şi tânăra femeie îşi va da seama că nu este satisfăcută de condiţia să. Plus la toate, să recunoaştem că şi mulţi bărbaţi neglijează dorinţele femeilor şi nu ştiu cum să le satisfacă din punct de vedere sexual. Astfel, puţine cupluri ajung să se bucure de momentele de intimitate.

Asemenea situaţii sunt născătoare de nevroze şi melancolii, iar mai exact au denumirea generică de frigiditate, la femei şi impotenţă, la bărbaţi. Prin definiţie, o femeie este frigidă atunci când nu are nici un pic de dorinţa sexuală şi, mai ales, nu simte nici cea mai mică plăcere în timpul raportului sexual.

Cauzele frigidităţii pot fi atât fizice cât şi psihice. De ordinul celor fizice sunt imaturitatea organelor sexuale sau traumatismele de la naştere. Mai multe la număr şi nu mai puţin grave sunte cele de ordin psihic şi anume:

  • Frica de a rămâne însărcinată
  • Traume care au fost provocate la primul raport sexual
  • Inhibiţiile induse din cauza educaţiei religioase sau familiale
  • Gândul că nu va fi pe placul soţului, mai ales tinerele care se cred urâte sau că au sânii mici, sau oricare alte defecte fizice
  • Iubirea pentru un alt bărbat
  • Relaţii complicate cu părinţii (mai ales cu tatăl, ceea ce dă naştere complexului Electrei)
  • Frica de bărbaţi
  • Oboseala fizică
  • Pulsiuni homosexuale latente
  • Complexul de inferioritate pe care implică nevoia de a suferi şi care respinge atât plăcerile simţurilor, cât şi pe cele ale spiritului.

O altă cauză este legată nemijlocit de femeile foarte frumoase sau cel puţin cele care se cred aşa. Ele consideră că anume sexul le poate urâţi. Ne referim aici la femeile care obişnuiesc să se admire tot timupl în oglindă şi o fac încă din copilărie. Contactul cu bărbaţii este considerat o formă de violenţă asupra corpului lor şi asupra frumuseţii şi tinereții lor. Sau, de exemplu, femeile care sunt preocupate să nu li se strice coafura şi machiajul de la un sărut. Aceste femei sunt înnebunite după complimente şi se hrănesc cu ele, dar fug de orice relaţie concretă.

Cele mai des întâlnite cauze sunt traumele provocate de primul contact sexual. Acesta poate fi dureros şi neplăcut pentru multe femei perfect sănătoase din punct de vedere sexual, acesta provocându-le ostilitate faţă de partenerul lor. Inconştientul va păstra violența traumei suferite chiar dacă actul sexual va deveni plăcut pentru ambii. Consecinţa va fi şocantă pentru soţ/partener, deoarece soţia va deveni o scorpie cu el, iar toată iubirea sa va fi rezervată doar pentru copii. Vor începe certurile, învinovăţirile, tot felul de frustrări şi, într-un final, regretul că s-au căsătorit.

Ostilitatea poate trece şi în masochism, astfel femeile nefericite resemnându-se ca şi cum s-ar sacrifica în favoarea mariajului. Nu vor mai înceta lacrimile şi suspinele, iar ea îşi va regăsi virginitatea, din moment ce relaţiile sexuale sunt pentru ea doar o agresiune asupra existenţei sale în ansamblu.

Majoritatea fetelor şi a femeilor manifestă acest comportament fără să cunoască sursa frigidităţii lor şi aceasta sete nebună de răzbunare pe parteneri, încât ajung să creadă că aşa s-au născut: indiferente faţă de sex şi dezgustate de bărbaţi, iritate. Cele care au primit o educaţie religioasă mai severă, se retrag în credinţă, astfel îmbrăcând un rol de victima fără apărare, ca şi cum lumea ar fi viciată şi plină de păcate. Relaţiile cu soţii vor deveni reci şi distanţe, va predomina insatisfacţia reciprocă, vor deveni duşmani unul pentru altul. Dacă în familie mai sunt şi copii, aceasta va fi sursa lor de nevroză şi frustrări.

Sfatul este că persoană atinsă de frigiditate sau impotență să nu se simtă ruşinată, ci dimpotrivă, să se străduie să remedieze situaţia. Lumea este plină de asemenea cazuri, iar din moment ce persoană nevrozată din cauza insatisfacţiei sexuale influenţează negativ şi partenerul, dând naştere neînţelegerilor şi situaţiilor conflictuale, este neapărat că ea trebuie să se vindece.

Psihologul și scriitorul A. Roberti este de păerea că indiferent de vârsta pe care o are, din momentul în care o femeie îşi dă seama că nu face decât să-şi îndeplinească îndatoririle conjugale, ca şi cum nu ar fi vorba decât despre o obligaţie, ea ar trebui să se gândească la originile indiferenței pe care o manifestă. Poate fi vorba de o criză uşoară, din cauza unei oboseli fizice trecătoare, iar într-un asemenea caz remediul e foarte simplu, puţină odihnă şi discuţie cu soţul, în care să-i explice motivele acestei apatii de moment. Dar dacă oboseala devine un pretext, dacă durerile de cap din fiecare seară se transformă într-un laitmotiv pentru a putea evita orice contact, atunci e necesar să fie identificate cât mai rapid cauzele acestui comportament.