Asemenea cântecului unei păsări, râsul funcționează ca un semnal social, fiind o formă de comunicare. (Robert Provine)

Se pare că zâmbetele și râsul sunt niște reflexe care nu sunt neapărat biologice, dar datorită lor putem scăpa adesea de sentimentele de tristețe, putem să nu fim atât de singuri precum ni se pare sau, de ce nu, putem atenua unele situații agresive sau care sunt pe punctul de a izbucni în ceartă. Cu ajutorul zâmbetelor și a umorului putem să evităm unele probleme sociale, precum ar fi cea a inegalității, iar aici specific inegalitatea de gen, de vârstă, de etnie sau de credință. 

Dacă răspândești umor sau încerci să transformi o situație stresantă în una mai lejeră cu ajutorul acestei calități, te vei convinge că și celelalte valori omenești vor deveni o plăcere pentru tine, vor începe și ele să zâmbească! De aceea, voi îndrăzni să ridic umorul la rang de valoare omenească.

Arthur Koestler descrie problema umorului ca pe o contracție involuntară a 15 mușchi faciali care este combinată cu niște sunete și de multe ori de neoprit. După cum zice dânsul, râsul este o totalitate de sunete involuntare, iar plus la toate mai e și contagios. Buna dispoziție și starea noastră de bine depinde de multe ori de umorul de care dispunem și cum privim noi lucrurile sau anumite situații. Te poți trezi dimineața cu o dispoziție rea, să nu dorești nimic să faci și să nu ai chef de anumite lucruri. Dar dacă auzi o știre care îți stârnește râsul sau apare ceva hazliu și te face să râzi, vei observa că se va schimba situația din acea dimineață. Chiar și atunci când auzi râsul altei persoane poți râde și tu, de aceea în comediile de televiziune se folosesc unele înregistrări audio de râs, anume pentru a se compensa lipsa unui public care să o facă. Cu o explicație în acest sens vine și psihologul Robert Provine, care a studiat de altfel etologia râsului la oameni și a descoperit că oamenii râd de 30 de ori mai des când se află în compania altor oameni, decât atunci când sunt singuri. 

Atunci când mama își face pruncul să râdă, râde și ea la modul cum o face copilul, de la sunetele pe care le scoate acesta și de la fățuca pe care o face. Râsul gros sau ascuțit, lung sau în ritmuri scurte, la fel te va face să râzi. O explicație certă în acest sens nu există, însă dacă facem trimitere la același psiholog numit mai sus, acesta spune că: ” Trăim într-o lume în care cercetarea a atins un nivel de vârf. Cu toate acestea, râsul rămâne o enigmă, fiind unul dintre cele mai puțin cunoscute comportamente umane. Se știu foarte puține lucruri despre mecanismele aparte ce se produc în creierul nostru înainte și în momentul în care râdem. Un singur lucru este cert: faptul că râsul are la bază subconștientul și foarte multe senzații și asocieri de imagini reprezentative pentru propria noastră realitate.” 

Robert Provine mai adaugă faptul că relația dintre râs și umor rămâne un mister la nivel științific, deși legătura reciprocă între acestea este evidentă. 

Atunci când râdem sau tratăm o situație în mod umoristic, noi transmitem involuntar și inconștient niște intenții jucăușe, ceea ce îi face și pe ceilalți să reacționeze asemănător. 

Lasă umorul să-ți pătrundă în suflet și în viață și atunci vei da culoare și lumină la tot ce te înconjoară. Aceasta este valoarea datorită căreia vor zâmbi și celelalte valori din viața ta!