Atunci când construim o relație și ne legăm viața noastră de cea a partenerului, procedăm involuntar după modelele preluate de la părinți sau cele din copilărie pe care le văzusem la cei cu care am crescut. Într-o mare parte, comunicarea noastră cu partenerii depinde și de modul cum a fost comunicarea noastră din copilărie cu adulții.

Psihanalistul Donald Winnicott a introdus, datorită activității sale, teoriile atașamentului, dezvoltate de John Bowlby. 

Ce este atașamentul?

În primul rând, atașamentul depinde de capacitatea noastră de a avea încredere în noi înșine și în ceilalți, abilitate care se dezvoltă din momentul nașterii. De mic, copilul devine atașat de adultul care-l îngrijește și care este, în mod special, mama. Atunci când copilul se ciocnește de tristețe sau anxietate, așteaptă protecție și sprijin anume de la mamă. În cazul în care mama este indiferentă, ignorantă și apatică în relația cu copilul, acesta poate dezvolta un stil de atașament nesănătos.

Este de remarcat faptul că atașamentul față de adult apare chiar dacă acesta este lipsit de sensibilitate sau atenție față de copil. Copilul nu are posibilitatea să aleagă, deci se adaptează acestei relații cu adultul, iar toate reacțiile emoționale ulterioare îi vor influența viitorul. De exemplu, cu cât relația dintre copil și adult va fi mai strânsă și mai afectivă, cu atât mai afective vor fi trăsăturile copilului, iar atitudinea lui față de alții va fi mai bună, inclusiv atitudinea față de partenerul de viață.

Așadar, John Bowlby(1907-1990), a descris cele 3 stiluri de atașament. Care dintre ele ți se potrivește?

Atașamentul securizant sau sigur

Acest stil de atașament se dezvoltă la copiii care sunt siguri că adultul care îl îngrijește va fi mereu lângă el și îl va ajuta când va fi necesar. Această încredere permite copilului să se simtă în siguranță, să exploreze lumea și tot ce-l interesează. Acești oameni se bucură de intimitate proprie și nu devin dependenți. În relația de cuplu, acest tip de atașament se manifestă astfel: „Emoțiile nu mă copleșesc și nu le suprim. Pe cât de ușor mă simt cu tine, pe atât de bine mă voi simți și singur, fără să-mi pierd liniștea sufletească. Tratez solicitările partenerului meu cu atenție și nu le percep ca pe o amenințare sau obligație.”

Atașament evitant

„E mai bine să evit relațiile apropiate. Nu pot să am încredere în ele și îmi vine greu să-mi exprim sentimentele sau să apelez la ajutor și sfaturi. Mi-e frică să fiu respins, așa că e mai bine să evit orice tip de relație.” Acest stil de atașament va apărea în cazul în care copilului nu i se va răspunde la nevoi și apeluri, sau dacă acestea nu vor fi pe măsura așteptărilor sale. Concluzia lui va fi că adultul rămâne rece față de dorințele sale. Copilul se va adapta acestei situații, fiind lezat de dragoste și grijă. Va deveni un adult indiferent sau dezinteresat la prima vedere, însă în spatele acestor manifestări se va ascunde frica de respingere și durere. 

Atașamentul anxios

Acest stil de atașament este consecința comportamentului imprevizibil al unui adult: acum afectuos, apoi imprevizibil, iar mai apoi – indiferent. Când mama decide să lase copilul singur și pleacă în treburile ei, copilul în subconștient dezvoltă ideea că ea este o fire imprevizibilă. El va deveni un adult anxios, care se va teme de străini chiar și în prezența părinților. Copilul atașat anxios față de mamă, nu va fi fericit nici când aceasta se întoarce. „M-am supărat că mama m-a lăsat singur. La întoarcere, îi voi demonstra cât de supărat sunt!” La maturitate, în relația de cuplu acest om va fi copleșit de gelozie, neliniște și alte emoții cărora nu le va putea face față.

Acest tip de atașament se dezvoltă în mod special la copiii care provin din familiile destrămate, în care părinții sunt atât de concentrați pe propriul conflict că uită de nevoile copiilor. Aceștia, la rândul lor, vor avea un model disfuncțional al relațiilor de cuplu și vor perpetua dezechilibrul, repetând scenariul pe care l-au învățat de la părinți. Efectele sunt și simptomatice, deoarece aceste persoane pot dezvolta în timp depresie, anxietate, boli coronariene, dependențe de substanțe sau de alte tipuri, iar acestea le pot afecta viața pe toate planurile: personal, profesional, social.

Dacă nu ai determinat încă ce stil de atașament te reprezintă, găsești online o multitudine de teste grilă unde vei da răspunsuri și vei identifica care este atașamentul tău.